Ce-i geamul termopan? Geamul termoizolant (termopan este denumirea populata) este un sandwich format din doua (sau trei) foi de sticla lipite perimetal prin intermediul unei baghete distantier din aluminiu (sau material plastic) si al unor sigilanti de tip membrana. Se obtine un geam cu caracteristici de izolare termica deosebita, care pastreaza transparenta necesara spatiilor vitrate. Ca si profilele, acest produs este de diferite calitati, care influenteaza considerabil pretul tamplariei:

• tehnologia de obtinere a sticlei: Sticla poate fi trasa (un procedeu tehnologic de obtinere mai vechi, ce conduce la aparitia de numeroase defecte: efectul de curcubeu, deformatiile imaginii) sau float (un procedeu tehnologic de obtinere mai nou, care elimina aceste defecte, dar care este mai scump).
• grosimea baghetei distantier dintre cele doua foi de sticla ce formeaza geamul termoizolant, influenteaza, si ea, pretul (recomandam, nu numai noi, ci si standardele interntionale, ce vor deveni obligatorii si la noi, ca aceasta bagheta sa aibe o grosime minima de 16 mm, pentru ca volumul astfel format intre cele doua foi de sticla sa fie suficient, astfel incat sa apara efectele dorite, de izolare termica si fonica).
• sigilantul folosit la imbinarea foilor de sticla, sistemul Tyokol este cel recomandat, dar, cel mai utilizat este cel numit Holtmelt (mai ieftin, dar care nu asigura o sigilare la fel de durabila).
• grosimea foilor de sticla influenteaza atat caracteristicile mecanice, la impact, la presiunea exercitata de vant (geamul de 4 mm este suficient de rezistent pentru ferestrele uzuale ale unei case; pentru vitrine, cu geam de peste 2 m2 se folosite, cel putin o sticla cu grosimea de 6 mm sau una de tip duplex).
• tratamentele termice (de exemplu in cazul in care tamplaria este montata inclinat sau in medii cu risc sporit, ca spatiile publice, sticla folosita trebuie securizata astfel incat, in cazul spargerii, sa nu se puna in pericol integritatea fizica a persoanelor aflate in apropiere), infolierile antiefractie, tratamentele chimice (de exemplu utilizarea sticlei cu emisivitate redusa, asanumita sticla Low-E, din ce in ce mai folosita datorita pierderilor de caldura mult diminuate), alte sticle speciale: colorate in masa, reflexive, sticle cu elemente decorative.
• utilizarea gazului inert (de obicei argon, ce se foloseste, in general pentru caracteristicile sale de stabilitatea volumului la variatii termice, deci o mai mica influena negativa asupra durabilitatii sigilantului).